Întrucât putem vorbi despre o epidemie de obezitate la nivel societal, am fi cu atât mai îndreptățiți să ne ridicăm aceeași problemă la nivelul fiecărei familii, acolo unde obezitatea pare să fie molipsitoare sau moștenită. Fără îndoială, obezitatea are rădăcini în copilărie, în obiceiurile familiei de proveniență. Astfel, copiii supraponderali au o probabilitate de patru ori mai mare decât cei cu o greutate normală de a rămâne supraponderali și în adolescență. Iar în vreme ce tot mai mulți copii pot fi catalogați clinic drept obezi, două treimi dintre părinții lor au tendința să nege această problemă.
Deși există un rol genetic în transmiterea obezității, cel mai semnificativ efect asupra greutății copiilor este mediul în care aceștia cresc. Dinamica dintre membrii familiei și relația lor cu mâncarea (îi preocupă foarte mult sau o neglijează; mănâncă din plictiseală sau de foame etc) și felul de a mânca (așezați la masă sau în picioare, pe fugă sau la restaurant) își pune amprenta asupra obiceiurilor alimentare ale copiilor, care se află în acea etapă a vieții în care învață de acasă cum este bine să se hrănească. De departe cel mai influent factor în a prezice greutatea din viitor a copiilor este chiar greutatea actuală a părinților, existând șansa de 80% ca cei mici să moștenească obezitatea, însă nu din cauze genetice, ci datorită stilului de viață neadecvat.
De asemenea, obezitatea tinde să afecteze preponderent familiile din mediile defavorizate, unde mâncarea este uneori singura plăcere de care au parte. Familiile sărace pot mânca prea mult și din considerente psihologice, mai ales dacă trăiesc cu teama că mâine poate nu vor mai avea ce mânca sau își găsesc refugiul emoțional în mâncare, datorită grijilor de zi cu zi. Iar fiindcă nu își permit fructe și legume proaspete sau carne variată, familiile sărmane au mai degrabă parte de junk food nesănătos, care conține adaos de zahăr sau de sare și care dă dependență sau de mese ieftine, bazate pe carbohidrați (cartofi, fasole, orez, pâine sau paste) – alimente care umflă stomacul și îngrașă însă fără nutrienți.
Pe lângă acestea, structura familiei are un mare impact asupra greutății viitoare a copiilor. Astfel, fetele crescute de un singur părinte au un risc mai mare de a deveni obeze, mai ales dacă părintele în cauză este mama. Un risc și mai alarmant au copiii crescuți de un părinte biologic împreună cu un părinte vitreg (două treimi) deși cercetările nu au identificat cauza exactă a acestui fenomen. Iar în ceea ce privește mediul, studiile au conclus că familiile sedentare care petrec multe ore în fața televizorului sau a calculatorului și cele care sar peste mese au clare tendințe de îngrășare.
Având o privire de ansamblu asupra acestor cauze ale obezității în familie, putem înțelege că multe dintre suferințele care ne afectează individual ne afectează și la nivel de familie – divorțul, abandonul, sărăcia, depresia sau letargia – iar vindecarea obezității dezvoltate sistemic implică rezolvarea colectivă a problemelor pe care le avem iar nu blamarea sau batjocorirea individului supraponderal tocmai de către cei care au contribuit cu sau voia lor la suferința sa.
de Clara S.
Surse:
- http://www.theatlantic.com/health/archive/2014/02/can-your-family-make-you-obese/283757/
- http://www.obesityaction.org/educational-resources/resource-articles-2/childhood-obesity-resource-articles/obesity-the-link-between-your-weight-and-your-family
- http://health.usnews.com/health-news/family-health/brain-and-behavior/articles/2008/12/10/obesity-is-a-family-affair
