Sportul, în viața fiecăruia dintre noi, prezintă beneficii multiple pentru corp și minte, aşa cum spune şi proverbul „Mens sana in corpora sano”. Cu atât mai mult pentru persoanele „cu greutate” sportul nu poate fi decât benefic, desigur practicat în anumite condiții:
- exercițiile fizice nu trebuie efectuate fără consultarea în prealabil a unui medic și fără efectuarea unor investigații medicale de bază;
- programul de exerciții trebuie să fie unul sigur pentru sănătatea persoanei obeze și bazat pe necesitățile persoanei respective;
- în niciun caz nu trebuie ignorat faptul că sportul în cazul obezilor / persoanelor supraponderale poate implica unele riscuri, care trebuie să fie cunoscute înainte de începerea programului de exerciții, riscuri care trebuie evitate pe cât posibil prin alegerea unui program de exerciții individualizat – de aceea ar fi ideala practicarea exercițiilor fizice sub stricta indrumare a unui instructor.
Exercițiile fizice reprezintă soluția cea mai sănătoasă, dar deloc ușoară pentru obezii care vor să renunțe la sedentarism, dar și la kilogramele în plus.
Sigur că sportul este absolut necesar persoanelor cu greutate, dar cum ajung ele să îl practice? Ce pârghii interioare și de câte încurajări exterioare are nevoie persoana supraponderală ca să ajungă să facă mișcare? Ar fi util poate să urmeze exemplul unui fost supraponderal / obez celebru pe care îl admiră și care a reușit performanța unei scăderi consistente în greutate. Ar fi util de asemnenea să se documenteze în amănunt privind riscurile la care se supune în calitate de persoană cu kilograme în plus dacă nu ia masuri cât mai urgent… căci orice pierdere de timp și lipsa oricărei acțiuni contructive duce la noi și noi kilograme în plus, la probleme de sănătate din ce în ce mai mari și la o scădere din ce în ce mai mare a încrederii persoanei că vă putea vreodată să schimbe ceva.
Rolul prietenilor și al familiei celui supraponderal este unul esențial. Și probabil că, dacă altfel nu se poate, ar trebui ca prietenul sau ruda apropiată să își facă abonament la sală împreună cu „grăsuțul / grăsuța” pentru a-i ușura acestuia accesul și acomodarea ulterioară în noul mediu. Sau ar trebui să alerge / să meargă pe jos alaturi de grăsuț, măcar până când aceasta devine un bun obicei.
Din păcate cultul mișcării fizice practicate cu regularitate există de puțin timp la români, deci supraponderalul la noi are o sarcină de două ori mai grea, atât ca persoană cu greutate, cât și ca sedentar convins, din tată în fiu.
Ironia sorții face ca, deși condiția fizică a generațiilor anterioare de copii era mult mai bună decât a copiilor din zilele noastre, neajunsul copiilor de altădată a fost însă reprezentat de lipsa aproape completă de educație în a privi sportul ca pe o activitate normală, extrem de benefica. Și iată cum, deși, conform unor studii, condiţia fizică a copiilor a scăzut cu 5% în fiecare deceniu, după anul 1975, direct proporțional, de ceva timp, a început să crească interesul oamenilor pentru practicarea sportului, a mișcării fizice și a adoptării unui stil de viață activ de la o vârstă cât mai fragedă. Este de necontestat rolul benefic al mișcării fizice pentru sănătate, dar devine din ce în ce mai evident și rolul sau în apariția și menținerea stării de bine a organismului, în creșterea stimei de sine, în combaterea insomniei, anxietății și depresiei, în creșterea motivației personale, etc.
Cu atât mai mult în cazul persoanelor supraponderale / obeze putem vorbi de importanța și necesitatea mișcării fizice sistematice și efectuată într-un cadru organizat. În aceasta privință argumentele sunt de prisos. Ceea ce cu adevărat este o piatră de încercare pentru un supraponderal este rușinea de a se expune la sală / la jogging, de a-și arata diformitățile, de a asuda fară oprire, de a gâfăi de parcă și-ar da duhul, în timp ce alții, în cadrul aceleiași activități au timp să și zâmbească. Cum ar trebui o femeie, trecută cu mult de greutatea normală, să gestioneze prezența lângă ea în sala sau în vestiar a unei fete silfide, care eventual o compătimește din priviri sau și mai rău o consideră vinovată de „shaorme în lanț, fară număr„?… Cu siguranță că toate aceste bariere pot fi doborâte. Din proprie experiență mi-este clar că puterea vine din interior și din a practica un sport care ți se potrivește și care îți place. Suportul exterior contează, dar dă doar rezultate temporare, dacă obezul nu este motivat și interior.
Spune-mi te rog dacă tu mergi la sală, cum reușești să te ții de aceasta activitate, și cum te simți tratată/tratat ca și obez acolo.
