Meniu Închide

Luare de poziție cu privire la propunerea prelungirii anului școlar

masuri scolare efciente

Având în vedere propunerea Ministrului Educaţiei cu privire la prelungirea anului școlar, și în sprijinul poziției Grupului Civic Părinții Cer Schimbare, publicăm, mai jos, punctul nostru de vedere, prezentat sub forma unei liste de argumente suplimentare pentru păstrarea duratei actuale a anului școlar, și, în special, a perioadei consacrate pentru Vacanța Mare (15 iunie – 15 septembrie). Am luat în considerare strict interesul superior al copilului și am ignorat situațiile în care prelungirea oficială a școlii ar reprezenta o bonă instituțuională sau o sursă de venit pentru entități private.

Epuizare și randament scăzut

Finalul anului de studiu se prezintă în general cu scăderea randamentului școlar al majorității elevilor, atât din cauza temperaturilor crescute și condițiilor din sălile de clasă (sunt foarte rare situațiile în care dotările includ aparate de aer condiționat), cât și din cauza epuizării mentale în urma efortului susținut pe parcursul anului și anticiparea vacanței. Considerăm că prelungirea anului școlar în aceste condiții doar ar spori epuizarea și ar scădea și mai mult randamentul școlar al elevilor.

Abandon școlar și situații neîncheiate

Avem în vedere în special situația copiilor din mediul rural, adesea obligați să parcurgă distanțe mari prin soare zilnic pentru a ajunge la școală. Ținem cont și de specificul ritmului vieții în acest mediu, perioada verii fiind alocată, mai ales în cazul copiilor mai mari, diverselor activități aducătoare de venit pentru familie (muncile agricole de subzistență – în grădină sau la câmp cu vaca, lucrări de construcții și amenajări, munca în sat cu ora, supravegherea fraților mai mici în perioadele când părinții sunt ocupați cu muncile câmpului sau alte activități etc). Este foarte posibil ca acești copii, având de ales între o activitate aducătoare de venit și școală, să prefere absența și să ajungă în situația în care să nu parcurgă toată materia și nici să nu-și obțină toate notele necesare încheierii situației școlare.

Suprasolicitarea copiilor cu CES

Copiii cu CES au ritmuri de învățare specifice, iar efortul de lungă durată poate fi extrem de obositor pentru ei, afectândul-e dispoziția, randamentul și, adesea, chiar starea de sănătate. În cazul copiilor cu CES, suprasolicitarea poate conduce la regres, efectul educațional și asupra dezvoltării fiind adesea inversul celui urmărit. În plus, considerăm că și familiile copiilor cu CES sunt afectate, acestea fiind forțate să asiste copilul pe o perioadă mai îndelungată zilnic decât în cazul copiilor tipici, pentru îndeplinirea obligațiilor școlare. În prezent, din motive care țin de adecvarea activităților la potențialul copilului, adesea, părinții copiilor cu CES semnalează progresul copiilor mai degrabă în perioada vacanțelor decât în timpul anului școlar.

O prelungire de formă

În condițiile păstrării complexității materiei și conținuturilor actuale, o prelungire de două, trei săptămâni, ar adăuga prea puțin timp suplimentar fiecărei materii, fiind realmente o prelungire de formă, ale cărei efecte negative posibile, enumerate mai sus, nu justifică eventualele efecte pozitive. Astfel, prelungirea propusă ar adăuga zece, cincisprezece zile lucrătoare în plus pentru predarea și fixarea materiei în forma ei actuală, ceea ce, luând ca exemplu gimnaziul, ar aduce în plus fiecărui profesor, în funcție de materie, între 2-3 și 5-7 ore în plus, ceea ce este în realitate foarte puțin. La o simplă răsfoire a manualelor, privind obiectiv atât structura, cât și conținuturile și complexitatea acestora, se constată că ar fi în realitate necesar un supliment cu mult mai mare, ceea ce nu poate indica decât o încărcare greșită didactic a timpului copiilor încă de la concepția materiei școlare.

Problema reală

Pentru a obține randament (înțelegerea și fixarea noțiunilor, apoi operarea ulterioară cu acestea) studiul trebuie indus potrivit vârstei și dezvoltării cognitive specifice. Nu putem cere copiilor să petreacă muncind intelectual mai mult timp decât petrece un adult angajat. Practic, pentru exemplificare, un copil de clasa a a VI-a stă zilnic aproximativ 6 ore în șezut, atenția fiindu-i solicitată continuu pe parcursul acestor ore, cu pauze de 5 minute, plus o pauză de cincisprezece, dedicată prânzului, care este, cel mai adesea, frugal. Apoi copilul de a VI-a mai petrece aproximativ două ore zilnic pentru a-și face temele și a învăța, ceea ce adună opt ore de muncă intelectuală efectivă și aproximativ 9, 10 ore în total zilnic, dedicate învățării. Spre comparație, un adult nu depășește 6 ore productive la 8 ore de lucru, iar un studiu recent afirmă că, în realitate, timpul productiv al adulților este mult mai redus, fiind de 2 ore și 23 de minute (!).

Experiment

Pentru persoanele care consideră că aceste argumente sunt insuficiente, propunem și un experiment edificator: alegeți oricare săptămână conform planificării școlare din fiecare an de studiu, apoi, cu ajutorul manualelor școlare și notițelor proprii, învățați și faceți temele corespunzătoare, ca și cum ați fi un elev dornic să învețe cât mai mult. Veți observa că nu veți reuși să rețineți tot, și nici să terminați toate temele și veți constata că, începând cu clasa a IV-a, totul se complică din ce în ce mai mult. Veți observa și o evidentă dezorganizare a informației, tratarea disproporționată a diverselor subiecte și repetarea noțiunilor în contexte adesea nepotrivite. De asemenea, veți constata un dezechilibru evident între muncă și timp liber, care nu ar trebui să existe în cazul unui copil.

Realitatea

Realitatea este că prea mulți copii se pierd pe drumul educației școlare, iar cei care promovează în absența meditațiilor o fac fără să rămână cu noțiuni fixate corespunzător de la un an la altul, cu note de trecere, fără performanță. Aceasta se presupune în mod eronat de către susținătorii ideii de prelungire a anului școlar, a fi din cauza vacanței de vară, însă psihologia învățării contrazice această idee. Dacă ar fi așa, am uita, spre exemplu, să scriem corect după câteva luni de la terminarea școlii, iar aceasta nu se întâmplă în cazul celor care au învățat să scrie corect și au fixat învățarea. Am uita să calculăm proporțiile la nevoie. Am uita să folosim harta sau să încadrăm în timp evenimentele istorice. Motivul pentru care nu uităm aceste informații de bază este acela că au fost fixate corespunzător într-o perioadă anume dedicată învățării lor, tot ceea ce uităm fiind, în general, insuficient fixat. Lipsa utilizării informației contribuie la uitare, dar nu este cauza principală.

Așadar rezolvarea acestei probleme sistemice nu este prelungirea cu două, trei săptămâni a timpului petrecut de copii la școală, ci o serie de măsuri orientate spre elev, cum ar fi:

  • revizuirea urgentă și completă a materiei școlare pentru toți anii de studiu, făcută de comisii alcătuite nu doar din specialiști în disciplinele în cauză, ci și de specialiști în educație, pedagogie, psihologia copilului etc.Școala trebuie să producă cetățeni cu o bază educațională corectă și bine fixată, pe care să își clădească apoi fiecare un viitor, în funcție de aptitudini și înclinații. Un copil cu bază educațională solidă ar avea astfel acces la mai mult, în continuarea școlii, în mod corect și egal. Acum, cu precădere în mediile defavorizate, copiii au arareori o șansă reală în absența meditațiilor. Fenomenul produs de încărcarea materiei școlare este acela că elevul mediu, fără sprijin suplimentar susținut, nu poate asimila și nici fixa materia, iar, din acest motiv, și stima de sine este afectată pe parcurs, și rezultatele sunt cele cunoscute. Astfel, prima măsură, esențială și urgentă, este „aerisirea” materiei, din care face parte și armonizarea materiilor între ele, pentru a se evita situațiile cunoscute în care o disciplină introduce noțiuni pentru operarea cu care nu au fost introduse alte noțiuni, anterior, la o disciplină conexă.
  • armonizarea materiei școlare cu modalitatea de evaluare, astfel încât învățarea pentru examen să nu devină, așa cum tinde, o disciplină separată, de care însă nu se ocupă școala, ci sistemul de meditații. În trecut, meditațiile aveau rolul de a umple eventualele goluri de înțelegere sau asimilare, comentariile literare fiind singura anomalie; în prezent, meditațiile se ocupă cu pregătirea efectivă pentru examene, în condițiile în care elevii ar putea cu greu trece fără aceste pregătiri speciale.
  • organizarea de școli de vară în mediile defavorizate, opționale și atractive (prin organizarea, spre exemplu, a prânzului gratuit, precum și a creșelor gratuite, pentru ca părinții din mediul rural să nu lase supravegherea bebelușilor în seama fraților mai mari, care astfel să poată veni la școală). Această măsură ar contribui la remedierea diferențelor de ritm de învățare între elevii din mediile defavorizate și din rural față de mediile privilegiate și urbanul mare, exemple de bune practici în acest sens fiind în prezent multe organizații non-profit care suplinesc și adresează această nevoie acută cu mijloace proprii, iar copiii vin și au rezultate.

Abia după ce aceste măsuri concrete, reale și urgente vor fi luate și vor intra în efect, putem evalua necesitatea extinderii anului școlar.

Avem însă convingerea că, dacă aceste măsuri ar fi implementate, am putea constata cu toții că putem lăsa vacanța de vară să rămână Vacanța Mare.

Alina Voinea
Președinte
Asociația SUPRA

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *