Meniu Închide

Gradul ușor de handicap: ce înseamnă și cum (nu prea) te ajută statul

Când vorbim de dizabilități, de cele mai multe ori ne gândim la cazuri vizibile, severe, care afectează profund viața unei persoane. Dar există și situații mai puțin evidente, oameni care se confruntă cu probleme de sănătate sau dificultăți care nu sunt evidente, dar care le complică viața de zi cu zi.

Ce este gradul ușor de handicap?

Pe scurt, este o formă mai „ușoară” de dizabilitate. Poate însemna o afecțiune fizică, psihică sau senzitivă, care îți pune uneori piedici, dar nu te împiedică complet să îți trăiești viața. De exemplu: o deficiență de auz, probleme de vedere care nu pot fi corectate complet prin purtarea ochelarilor, tulburări de anxietate, tulburări de învățare sau unele boli cronice care limitează energia sau capacitatea de concentrare a persoanei afectate.

Cu toate că aceste dificultăți nu sunt extreme, ele pot afecta mersul la școală sau la serviciu, relațiile sociale, munca sau sănătatea în general.

Care sunt criteriile?

Ce oferă statul celor care se încadrează în acest grad de handicap?

Din păcate nu foarte mult în momentul de față. Conform articolului nr. 6 din Legea 448/2006, persoanele cu gradul ușor de handicap pot beneficia de:

Însă, spre deosebire de celelalte grade, nu se acordă indemnizație lunară, iar multe persoane spun că sprijinul este mai degrabă pe hârtie decât în realitate.

În practică, obținerea certificatului de handicap implică multă alergătură: vizite la comisii, dosare întregi de acte, reînnoiri periodice. Iar când, după tot acest efort depus, nu primești decât câteva facilități minore, e de înțeles de ce unii oameni renunță să mai ceară recunoaștere oficială.

Mai mult, mulți angajatori nu înțeleg ce înseamnă „gradul ușor de handicap” și pot avea prejudecăți, ceea ce îngreunează și mai mult integrarea profesională.

Ce s-ar putea face mai bine?

Sunt câteva lucruri simple, dar importante, care ar putea schimba situația:

Persoanele cu gradul ușor de handicap au nevoie de înțelegere și sprijin real. De multe ori au forță, curaj și sunt extrem de hotărâte, dar se luptă cu obstacole invizibile pentru ceilalți. Ar trebui să ne amintim că o dizabilitate nu trebuie să fie evidentă pentru a fi luată în serios. Totodată, sprijinul nu trebuie să vină doar de la stat, ci și din partea comunității.

Surse:

Articol de Daniela Elena Barbu, studentă în anul III la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării în cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca