Meniu Închide

Dietele restrictive

Dietele restrictive, prin însăși natura lor, sunt contrare atât biologiei cât și psihologiei umane. Bazându-se pe voință, regimurile drastice sunt sortite eșecului, deoarece oamenii nu au o voință constantă și îndreptată obsesiv doar într-o singură direcție. Mai devreme sau mai târziu, vom avea un moment de slăbiciune (sau mai corect spus – un moment de normalitate) și vom trișa. În plus, regimul ne va absorbi toate resursele mentale, obligându-ne să fim în permanență atenți la tot ceea ce ne-a fost interzis să mâncăm, în loc să ne dedicăm, așa cum ar fi mai firesc, activităților noastre, relaxării sau relațiilor cu ceilalți, care ne aduc bucurie în viață.

Corpul resimte regimul ca pe un factor deosebit de stres, înțelegând că are de parcurs o perioadă dificilă de foamete, pe care dacă nu o va gestiona corect, nu este sigur că va supraviețui. Drept rezultat, va produce hormoni în exces (cortizol, adrenalină – hormonii stresului) și T3 (hormon tiroidian), pentru a încetini metabolismul. Consecința este că întreg organismul intră într-o stare de șoc, în care arde cât mai puține calorii posibil (și se instaurează o stare de letargie și somnolență), încercând să nu își consume rezervele de energie și eventual chiar să mai depună orice nu consumă pe moment. Mai mult decât atât, în lipsa unei alimentații variate, este posibil să ne lipsească proteinele, caz în care corpul își va consuma propria resursă internă de proteine, anume mușchii. Dacă scade masa musculară, va scade în mod corespunzător și consumul caloric, efectul asupra metabolismului fiind astfel evident. În cele din urmă, dacă voința noastră a fost de neînvins, creierul va începe să ne transmită mesaje obsesive, pentru a ne alerta ca suntem înfometați (și drept urmare, în pericol de moarte), precum pofte obsesive pentru alimente grase și dulci și vise că mâncăm ceva apetisant, împreună cu un nivel crescut de anxietate și gânduri negre.

Din punct de vedere psihologic, tot proteinele sunt necesare și pentru a produce hormonii fericirii (serotonină, melanină) iar în lipsa unei surse adecvate de proteine vom deveni depresivi, temători și nervoși, ceea ce ne-ar putea împinge să mâncăm mai mult, eventual dulciuri, pentru a ne îmbunătăți dispoziția, un obicei care, pe termen lung produce un tipar nesănătos de a mânca pentru a ne controla emoțiile neplăcute. Obsesiile se dezvoltă tot în absența serotoninei, ceea ce împreună cu ideile fixe legate de silueta perfectă, ne poate duce la bulimie, anorexie sau binge eating.

Pe termen lung, dietele restrictive vor avea efectul invers față de cel urmărit: ne vor face să ne îngrășăm. Dacă ar fi să fim sinceri cu noi înșine, cu excepția celor au luat în greutate datorită unor probleme medicale, majoritatea dintre noi se îngrașă fiindcă mănâncă mai mult decât au nevoie pentru a-și satisface foamea. Ori, în acest caz, dieta ținută pe o perioadă determinată nu face nimic pentru a schimba obiceiul alimentar defectuos, care stă la baza excesului de greutate. Când regimul se termină, ne întoarcem la vechile tipare și ne îngrășăm din nou. Apoi, pentru a slăbi iarăși, ne vom apuca de un alt regim și tot așa, până când vom fi forțați să recunoaștem că dietele dau dependență. La final vom fi mai grași decât fusesem înainte să ne apucăm de prima dietă, în mare parte datorită tuturor efectelor cauzate de stările succesive de foamete indusă, despre care am discutat în cele de mai sus.

În plus, trebuie să avem în vedere că cei care încearcă să își controleze în mod conștient comportamentul alimentar se opun naturii. Așa cum este construită mintea omului, foamea și sațietatea sunt două procese controlate ca reflex (ca și digestia, respirația etc), prin secreția de hormoni (leptină și grelină), în raport cu bolul alimentar ingerat. Cu alte cuvinte, nu este nevoie ca mintea conștientă să reinventeze roata. A forța aceste senzații printr-un exces de voință este la fel de nenatural și de inutil cum ar fi sa ne forțăm să mergem cu spatele deși toate reflexle noastre ne cer contrariul. Putem rezista un timp însă numai un timp scurt iar forțările acestea cumulative ne sunt dăunătoare.

Cei care mănâncă intuitiv, după cum veți afla aici, nu se îngrașă și nici nu se gândesc la mâncare prea des. Soluția pentru a slăbi în mod sănătos și a evita să ne mai îngrășăm vreodată se bazează pe aceleași mecanisme biologice ale organismului, pe care ne chinuim să le sfidăm când suntem la regim: trebuie să mâncăm numai dacă ne este foame și să ne oprim atunci când suntem sătui.

de Clara S.

Surse:

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *