Acestea sunt 10 semne care pot indica ADHD la copilul mic. Dacă le observați, nu ezitați să programați copilul la psiholog și psihiatru pentru evaluare, deoarece intervenția de specialitate poate fi necesară înainte ca cel mic să devină școlar.
ADHD este acronimul de la Attention Deficit/Hyperactivity Disorder. În limba română este cunoscută drept tulburarea hiperkinetică, cu sau fără deficit de atenție și trebuie să știți că nu apare brusc în clasele primare, nu pornește odată cu temele și nici nu e un „moft” sau o tulburare inventată, cum, din păcate, circulă multe opinii neavizate pe internet. Această tulburare are semne pe care specialiștii le pot recunoaște în cadrul unor evaluări specifice.
La mulți copii, primele semne apar încă din perioada preșcolară, doar că sunt ușor puse pe seama „vârstei mici”, „energiei multe” sau „personalității puternice”. De aceea, recunoașterea semnelor timpurii este esențială pentru ca părinții să poată cere ajutor la momentul potrivit.
Iată zece semne care pot sugera că ar fi utilă o evaluare pentru ADHD:
1. Nivel foarte ridicat de energie, greu de gestionat
Copilul este „mereu în mișcare”, nu se oprește nici în timpul activităților liniștite și are dificultăți în a sta așezat chiar și pentru scurt timp. Solicită foarte mult atenția părintelui, care nu are nicio clipă de răgaz.
2. Dificultăți mari de concentrare
Copilul își pierde rapid atenția, trece de la un joc la altul în câteva secunde și pare că nu își poate menține atenția pe nimic, nici măcar pe activități care în mod normal îi plac.
3. Impulsivitate accentuată
Reacționează înainte de a gândi, întrerupe des adulți sau copii, ia obiecte fără să ceară voie, nu se poate abține deloc în a face ceva ce își dorește, răspunde sau acționează foarte repede, fără să asculte instrucțiunile până la capăt (de exemplu, în timpul unui joc).
4. Toleranță scăzută la frustrare
Plânge sau se enervează ușor, renunță rapid la sarcini mai dificile, are dificultăți în a-și regla reacțiile emoționale.
5. Dificultăți în urmarea instrucțiunilor simple
Ar înțelege cerințele, dar nu apucă, pentru că pierde firul foarte repede. De exemplu, i se spune să pună jucăria în cutie, dar copilul deja începe să facă altceva sau înțelege cerința, începe să o execute, dar la jumătatea drumului face altceva decât ceea ce ar fi trebuit.
6. Agitație în situații cu puțină stimulare (plictisitoare)
Momentele care presupun stat la coadă, mers în mașină, așteptare, masa în familie, exerciții la măsuță sau activități liniștite devin greu de gestionat, pentru că devine agitat.
7. Uitare frecventă și dezorganizare
Nu își amintește unde a pus obiectele, împrăștie constant jucăriile sau hainele și nu reușește să fie ordonat nici cu multă ghidare.
8. Fluctuații mari în atenție
Poate părea „absent” în unele activități, dar surprinzător de concentrat în altele, mai ales în cele cu stimulare intensă (ecrane, jocuri foarte dinamice). Diferențele mari sunt un indicator important.
9. Dificultăți în relațiile cu alți copii
Se implică în jocuri într-un mod care poate fi destul de impetuos și intruziv, are dificultăți în a-și aștepta rândul, poate părea dominant, impulsiv sau „prea energic” pentru ritmul celorlalți.
10. Întârzieri în autonomie și în îndeplinirea rutinelor zilnice
Îi este greu să urmeze rutine (îmbrăcatul, strânsul lucrurilor, pregătirea pentru somn), chiar dacă știe ce are de făcut.
De ce este importantă evaluarea precoce pentru ADHD?
Una dintre temerile părinților este aceea că copilul lor va fi etichetat astfel și diagnosticul ar putea avea repercusiuni la școală. O evaluare la timp nu pune etichete, ci oferă un diagnostic. În niciun caz limitează copilul, ba, din contră, deschide calea către sprijinul și intervențiile care pot schimba parcursul școlar în bine. Terapiile și medicația reduc stresul pentru copil, care nu înțelege de ce lucrurile îi sunt atât de greu de gestionat și oferă părinților soluții și strategii concrete, adaptate la nivelul copilului. De asemenea, se îmbunătățește relația părinte–copil, pentru că o intervenție terapeutică sau medicamentoasă de succes în ADHD scade frustrarea de ambele părți și crește șansele unei adaptări mai bune la grădiniță și, ulterior, la școală.
Cu cât intervenția începe mai devreme, cu atât copilul își dezvoltă mai ușor abilități esențiale: atenție, autoreglare, comunicare, relaționare.
Sprijinul potrivit, găsit la momentul potrivit, înseamnă un copil mai încrezător și o familie mai liniștită.
Nu amânați evaluarea!
