Dragă bunică, dragă bunicule,
A venit, în sfârșit, vacanța de vară. Iar o să ți se umple casa (și curtea, dacă stai la țară) de chiote și bucurie. Și iar o să vrei, ca de fiecare dată, să le dai toată libertatea pe care știi prea bine că le-o răpește programul teribil din timpul școlii, cu ore de curs dimineața, after-school, meditații și activități extra-curriculare. Și părinții!
Pentru că tu știi asta, ești și tu mamă, dragă bunică, ești și tu tată, dragă bunicule, și mai ții minte cum dădeai jos din pod un pui de militărie ca să scoți oameni din copiii tăi.
Așa că, acum, măcar atât poți face pentru cei mici. Să le dai ce nu le pot da părinții. Să le dai ce nu le dau voie părinții. Să-i încarci cu amintiri de neuitat până în septembrie, și să-ți ispășești și ție o parte din „vina” din vremea când nu erai bunică sau bunic, ci doar mamă sau tată. Aceea de a fi fost uneori prea dur cu copiii tăi, alteori prea ocupat cu ale vieții ca să le dai destul timp și atenție.
Și să le dăruiești iubire.
Și știi prea bine, dragă bunică, și tu, dragă bunicule, că iubirea înseamnă să-i strângi în brațe, să le oblojești genunchii zdreliți, să te miri cu admirație de ce le-a mai dat prin minte, să le citești povești seara, să le dai o linguriță de dulceață de vișine cum numai la țară se face, cu paharul de apă proaspătă pe care-l cer când le e sete.
Dar, te rugăm din suflet, nu le da dulciuri cumpărate. Nu le da iaurt cu fructe și zahăr, luat din magazin. Nu le da suc carbogazos care se lipește de papuci când pică pe jos câțiva stropi de dulce ce este, numai pentru că cer și vor și le place. Nu le da batoane cu ciocolată, cicolățele și acadele, pentru că știi prea bine că le fac rău.
Și știi și tu, dragă bunică, și tu, dragă bunicule, ce greu e de dus o boală de inimă, un diabet, o burtă mare. Și știi și tu, dragă bunică, și tu, dragă bunicule, că fiecare gram în plus se dă greu jos, cu efort și sacrificii. Și nu vrei să fii egoistă, dragă bunică, și pentru bucuria ta de câteva minute, când vezi copilul că mănâncă încântat un dulce preparat industrial, să știi că adultul de mâine se va chinui cu pofta de dulce în fiecare zi, doar ca să-și mențină greutatea în limite normale! Și nu vrei să fii tu, dragă bunicule, cel care pune copilul pe o traiectorie alimentară cu risc crescut de obezitate, care crește riscurile apariției bolilor metabolice și cardio-vasculare și, practic, distruge calitatea vieții adultului de mâine.
Ciocolata din pachețelele colorate nu este iubire. Acadeaua nu este iubire. Batonul popular cu alune și caramel, de 500 de calorii bucata, nu este iubire.
Iubire este o linguriță de dulceață sau una de miere naturală sau doar o clătită, nu zece, sau o prăjitură de casă, cu zahăr atât cât trebuie ca să fie gustoasă, dar nu mult, pentru că zahărul, dragi bunici, nu este aliment, ci condiment. Așa cum vă feriți de sare în exces, feriți-vă și de zahăr, căci tot ce e prea mult strică. Și nu strică imediat, efectele nu se văd pe loc, ci în viitor, când copilul vesel și fără griji pe care îl iubiți acum atât de mult devine adultul preocupat, bolnav, cu probleme de greutate corporală și stima de sine distrusă.
Așadar, dragă bunică, dragă bunicule, pentru că știm că vreți ce e mai bun pentru nepoți, alegeți sănătatea. Nu mergeți pe scurtături care fac rău. Citiți etichetele produselor pe care le cumpărați copiilor și amintiți-vă că zahărul nu este hrană. Și nici iubire.
Aruncați produsele saturate de zahăr cu ambalajele lor colorate cu tot și faceți un compot de casă, cu doar jumătate de linguriță de zahăr la o cană de lichid. Faceți o plăcintă cu brânză dulce, cu mere, cu vișine, și puneți fix atâta zahăr cât gustul fructelor să se păstreze. Faceți iaurt de casă, și puneți în el o lingură de miere bună. Nu puneți zahăr pe căpșuni, căci le-a dăruit natura cu toată dulceața soarelui și pământului. Și e tot ce au cei mici nevoie.
A, și de îmbrățișări, povești și zâmbet, cum doar bunicii pot să dăruiască.
Vacanță frumoasă și sănătoasă!