Atenția părinților, esențială pentru o greutate normală! – interviu cu Tina Petrăreanu, psiho-nutriționist
Seria de interviuri cu specialiști continuă cu Tina Petrăreanu, psiho-nutriționist, specializată în psihoterapia sistemica de familie și cuplu: „am decis să îmi orientez atenția și asupra psihonutritiei. Am plecat de la premisa că vreau să aplic o metodă care să funcționeze pe termen lung. Cred în oameni, în puterea lor de a-și schimba destinul și sunt fericită de fiecare data când contribui la asta„.
14 decembrie 2015
____
Asociația S.U.P.R.A.: Obezitatea la copii este o problemă pe care o observi frecvent sau românii încă nu sunt în atât de mare pericol?
Tina Petrăreanu, psiho-nutriționist: O observ mai mult decât frecvent și cred că românii sunt în mare pericol. Îmi spunea chiar o vânzătoare de haine de copii că vin părinții să le cumpere haine și nu le găsesc măsuri așa mari.
Asociația S.U.P.R.A.: Și sursa acestei probleme la noi care este?
Tina Petrăreanu, psiho-nutriționist: Cred că România se aliniază la cultura vestică din punctul de vedere educațional și de consum. Din perspectiva educației, copiii sunt lăsați mai liberi, sunt lăsați să decidă ce vor, așa încât părinții acceptă să îi hrănească haotic, cu mâncare procesată din supermarketuri și fast-food-uri. Pe de altă parte, programul de muncă al părinților nu le mai permite să aloce suficient timp pentru a pregăti mese gustoase și pachete pentru școală, așa încât cornul și laptele sunt acceptate din oficiu.
Asociația S.U.P.R.A.: Așadar copiii sunt, pe de o parte, prea liberi, și, pe de altă parte, ignorați de părinții prea ocupați. Aceasta poate cauza și probleme în plan psihologic, mental, pentru copii?
Tina Petrăreanu, psiho-nutriționist: Da, sunt prea liberi în decizii, dar acest lucru nu este neapărat menit să le dea confort, siguranță. Copiii au nevoie de reguli, de rutină. Problemele psihologice pe care le menționezi sunt posibile plecând de la neglijare.
Asociația S.U.P.R.A.: Și ce face un copil căruia nu i se dă atenție? Și de ce apare îngrășarea la copiii ai căror părinți nu au timp de ei?
Tina Petrăreanu, psiho-nutriționist:Un copil căruia nu i se împlinesc nevoile primare de atenție și iubire dezvoltă tulburare de atașament, care se manifestă prin comportamente catalogate de către ceilalți drept antisociale – e violent, agresiv sau dimpotrivă, retras. Mâncatul în exces este și el un simptom al lipsei de atenție, copilul caută „plăcerea”, caută hormonul fericirii, dopamină. Circuitul plăcerii și al recompensei în creier este același, neurologic nu se face discriminarea între plăcerea data mâncare, iubire sau chiar opiacee și atunci iubirea poate fi înlocuită cu o „dulciurică” pentru plăcerea de moment.
Asociația S.U.P.R.A.: Și sfatul pentru părinți care este?
Tina Petrăreanu, psiho-nutriționist: Să își prioritizeze copiii și nevoile lor. Să le acorde timp, atenție și iubire. În momentul în care conștientizează că efectele lipsei de atenție și iubire sunt pentru toată viață și nu pot fi răscumpărate cu bani, vor găsi cu siguranță și soluții de reorganizare eficientă a timpului.
Asociația S.U.P.R.A.: Care este timpul minim recomandat pe care un părinte trebie să-l petreacă împreună cu copilul? Mă refer la timp petrecut activ împreună, nu doar faptul de a fi la un loc într-un spațiu?
Tina Petrăreanu, psiho-nutriționist: Nu m-aș hazarda să răspund cu o cifră, însă vreau să explic că prin „timp cu copilul” înțeleg că toată atenția e îndreptată la copil, fac o activitate împreună, se privesc ochi în ochi, se îmbrățișează. Dacă nu este suficient, copilul trimite anumite semnale de feed-back: își deranjează părintele când acesta face altceva, cere verbal confirmarea iubirii, îi alungă fizic pe alți pretendenți la atenția părintelui.
Asociația S.U.P.R.A.: Și ce facem cu copiii care cer atenție nonstop?
Tina Petrăreanu, psiho-nutriționist: Îi înțelegem, iubim și mai delegăm responsabilitățile cu ajutorul grădiniței, școlii și a altor persoane din cercul intim (bonă, bunici). Ca o mamă să stea permanent cu copilul – așa cum mi-a spus o clientă că în clasă I-a a copilului a stat în timpul orelor pe culoarele școlii – iarăși nu e normal, crează o relație simbiotică și nu îi permite copilului să învețe treptat independența, integrarea în colectivitate, între ceilalți de vârsta lui. Este posibil și cazul unei traume în antecedente, cerutul atenției să fie simptomul unei frici de abandon, caz în care recomand ședințe de psihoterapie.
Asociația S.U.P.R.A.: Mulțumim, Tina! În final, ca psihonutriționist, ai și alte recmandări pentru combaterea obezității la copii?
Tina Petrăreanu, psiho-nutriționist: Ca psihonutritionist, mă gândesc că părinții ar putea îmbina utilul cu plăcutul: în timpul petrecut împreună cu copiii ar putea pregăti mese calde -implică copiii și îi învață – sau în weekenduri ar putea merge împreună în aer liber să facă mișcare, orice fel de mișcare – mers pe jos, alergat, badminton, înot. Ce nu am menționat până acum și nu este de neglijat: să nu ofere mâncare ca recompensă pentru un comportament dezirabil („dacă stai cuminte, îți iau o ciocolată”) pentru a nu predispune la acest reflex condiționat: lucrul bine făcut-mâncare.
