Meniu Închide

Dizabilitate, handicap. Care sunt diferențele?

În ultimul timp a crescut preocuparea societății pentru starea de bine, iar unul dintre subiectele importante ale acestei teme de gândire este: cum ne fac cuvintele să ne simțim. Deși felul în care folosim cuvintele pare un detaliu peste care de multe ori trecem cu vederea, fără să ne dăm seama, cuvintele au puterea să facă o persoană (sau o întreagă comunitate) să se simtă bine, fericită, mulțumită sau, dimpotrivă: rău, discriminată sau respinsă.

Agenda publică cuprinde discuții ample despre cum ar trebui să vorbim despre și cu oamenii pe care îi percepem ca diferiți, respectându-le diversitatea, însă un subiect la fel de delicat, dar mai puțin tratat, este cel al persoanelor cu dizabilitate.

Cum ne referim la cei ce au dificultăți în sfera cognitivă, spre exemplu?

Într-o societate incluzivă, orice dificultăți ar avea o persoană, acestea pot fi adresate prin adaptare și accesibilizare și prin măsuri echitabile, menite să îi asigure o calitate a vieții corespunzătoare în comunitate, nu în afara ei. Astfel, aceste referiri sunt utile mai ales pentru măsurile de accesibilizare și adaptare necesare, pentru ca persoanele cu dizabilitate să-și poată exercita dreptul de a participa la orice tip de acțiune socială precum mersul la școală, mersul la cumpărături sau la locul de muncă.

Modul în care vorbim despre persoanele a căror viață este marcată de anumite limitări este, așadar foarte important.

Aceste persoane sunt cu handicap sau au o dizabilitate?

Teoretic, termenii sunt sinonimi. În DEX găsim „dizabilitatea” definită ca „stare fizică, psihică sau mentală, care limitează o persoană în deplasare, activitate, receptare; handicap.” Însă aceste două cuvinte sunt folosite cu înțelesuri diferite în societate, uzul curent indicând o serie de diferențe între cele două.

Care este „problema” cuvântului handicap?

Deși termenul de „handicap” încă mai este folosit cadru legislativ, acesta se referă la constrângerea fizică sau la o atitudine care îi este impusă unei persoane, fie că aceasta are o dizabilitate sau nu. Așadar, acest termen este mai mult despre barierele pe care o persoană le întâlnește în societate, bariere care o împiedică să aibă o viață considerată normală. Aceste bariere țin de educație, informare, comunicare, infrastructură, etc.

Însă, în limbajul de zi cu zi, cuvântul „handicap” a ajuns să fie folosit de multe ori cu conotație negativă, peiorativă. Este asociat cu o jignire, fiind desprins de aspectul medical. De asemenea, este posibil să ne gândim, atunci când auzim cuvântul „handicap”, la o persoană care nu poate să își trăiască viața, sau care are diferite limitări ce o fac specială, deci diferită de noi și de societate în general. Acest lucru, este, bineînțeles, departe de realitate. O persoană cu handicap poate trăi normal, poate să nu aibă limitări ce îi iau dreptul la o viață normală și ar trebui inclusă în societate ca fiind o persoană completă, care nu se definește prin aspectele dificile ale vieții sale.

De ce „dizabilitate” este un termen mai potrivit?

În primul rând, termenul de dizabilitate definește mai clar condiția unei persoane care are anumite limitări, vizibile sau invizibile. Are o conotație mai pozitivă, este mai respectuos și mai puțin ambiguu. În limbajul de zi cu zi, față de termenul handicap, cuvântul dizabilitate este deocamdată ferit de conotații negative sau peiorative.

În cazul termenului handicap, asocierea cu o limitare cognitivă se face mai greu, cuvântul fiind mai degrabă potrivit pentru a indica o limitare fizică. În cazul termenului dizabilitate, referirea la persoanele care se confruntă cu limitări ce țin de capabilitatea de învățare, memorare sau înțelegere se poate face mai clar.

Respectul este incluziv

O persoană empatică și educată își va controla întotdeauna cu atenție exprimările, ținând cont de sensibilitatea celor din jur. Cuvintele se aleg cu atenție, pentru că au puterea de a creea punți între oameni sau de a le distruge, iar în problematica dizabilității este important să ne ferim de cuvinte cu sens ambiguu, care ar putea transmite un mesaj nedorit.

Georgiana Fîrdea