În 1946, Organizaţia Mondială a Sănătăţii propunea următoarea definiţie pentru „sănătate”:
„Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mintal cât și social, și nu doar absența bolilor sau a infirmităților”. Ulterior, această definiţie a inclus și „capacitatea de a duce o viață productivă social și economic”.
Prin urmare, starea de sănătate nu presupune doar absenţa bolilor, se are în vedere şi echilibrul psihic, mental, social al fiecărui individ în parte.
În acest context, prin faptul că nutriţia contribuie direct la starea noastră de sănătate fizica, se stabileşte o conexiune directă între alimentaţie şi confortul personal, psihic sau social sau ceea ce numim in general „stare de bine”. (1)
Factori care influenţează confortul personal (2):
Starea fizica | Starea pishică | Confort social |
Alimentaţie supraoptimală:
Supraponderabilitate, diferite afecţiuni: diabet, boli de inimă, etc. |
Alimentaţie supraoptimală:
Inhibiţii datorate aspectului fizic. |
Alimentaţie supraoptimală:
Constrangeri la o vârstă fragedă, de genul posibilităţii de mişcare limitată la joacă sau alte activităţi în aer liber,etc. |
Alimentaţie suboptimală: Înfometare, subponderabilitate, carenţe alimentare, performanţe scăzute, mortalitate infantilă, etc. |
Alimentaţie suboptimală:
Neasigurarea nevoilor de bază prin hrană. Grija următoarei mese, în ţările subdezvoltate, gestionarea resurselor financiare pentru asigurarea hranei pe parcursul unei luni, la anumite categorii defavorizate în ţările industrializate. |
Alimentaţie suboptimală:
Sărăcie |
Cauzele dezechilibrelor alimentare care influenţează confortul personal (3):
Factori socio-culturali: dezechilibre legate de mecanismele de saturare/apetit; tradiţii familiare sau religioase legate de obiceiurile alimentare; păstrarea obiceiurilor alimentare pe parcursul vieţii adulte; „snacking” : renunţarea la mesele regulate în detrimentul micilor gustări, cu aport caloric semnificativ, dar sărace în nutrienţii necesari bunei funcţionări a organismului; supradimensionarea porţiilor cumpărate din magazinele alimentare sau de la restaurant.
Factori psiho-sociali: mâncarea, ca răspuns la unele stări emoţionale, factori externi care influenţează apetitul precum stabilirea unei ore fixe a mesei, aspectul, mirosul, gustul, anumite oferte/promoţii, etc.
Astfel, după cum am menţionat, comportamentele neadecvate care duc la supraponderabilitate sunt în general: mâncatul în situaţii de griji, stres, probleme, bucurie, pliciseala, la care se pot adăuga numeroşi alţi factori precum: imposibilitatea unui refuz când ni se oferă mâncare, micile gustări luate între mese (acesta NU este un comportament normal, mai mult chiar, organismul nostru nu este programat pentru acest tip de alimentaţie, între mese), sezaţia falsă de foame, consumul de băuturi dulci sau alcoolice în timpul mesei, gătitul cu multă grăsime, mancare dezorganizată, la ore neregulate, mâncatul în grabă, pe fugă, mâncatul în faţa computerului sau televizorului, ideea că „trebuie” să mâncam tot din farfurie, mâncarea oferită ca recompensă şi altele.
Menţinerea sub control a greutăţii corporale
Pentru a putea trăi sănătos, este bine să avem o greutate constantă, pe care să o menţinem printr-un stil echilibrat de viaţă.
În cadrul persoanelor supraponderale însă, atingerea acestui obiectiv are în vedere trei aspecte (4):
- O alimentaţie corectă: în prima fază, dieta cu aport energetic redus – energy reduced diet (5) (aportul caloric între 1000-1500 kcal/zi,prin reducere consumului de grăsimi, zahăr, dulciuri, băuturi alcoolice, sare, produsele gen fast-food sau cele extrem de procesate se evită. Recomandat cosumul de cereale integrale, legume, fructe, alte alimente de origine animală, vegetală. Urmează faza de stabilizare a greutăţii corporale, cu stabilirea unei diete corespunzătoare, echilibrate.
- Mişcarea şi efortul fizic.
- Terapie motivaţională.
Există în prezent numeroase programe pe plan internaţional, care îmbină aceste 3 obiective, programe ce se derulează pe parcursul cîtorva săptămâni sau câtorva luni.
Ce presupune însă fiecare dintre aceste obiective (6)?
- Alimentaţia – o dietă eficientă urmăreşte pentru început pierderea a 0,5-1 kg pe săptămână, greutate ce nu implică riscuri majore pentru sănătate. Deoarece 1 kg de ţesut adipos „stochează” cca 7000 de kcal, înseamnă că zilnic trebuie „scoase” 4100kJ/1000 kcal din alimentaţie. Prin urmare, se începe prin evaluarea medicală a energiei necesare individual (pe persoană), din care se scad ulterior zilnic 2050-4100kj/500-1000 kcal, pentru scăderea greutăţii corporale cu 0,5-1 kg pe săptămână. Nu se va neglija în această perioadă consumul raţional de vitamine, fibre, grăsimi nesaturate („bune”). Teoretic, reducerea greutăţii corporale cu 0,5-1 kg pe săptămână nu ridică problema unui deficit proteic, dar se recomandă să se ţină totuşi cont de corelaţiile dintre substanţele nutritive,deoarece numai în anumite condiţii se pot asimila perfect micronutrienţii.
- Mişcarea şi efortul fizic accelerează „arderea” caloriilor: creşterea masei musculare, îmbunătăţirea sensibilităţii la insulină, creşterea capacităţii musculare de a utiliza grăsimile şi a produce energie. Pierderea proteinelor (masei musculare) întâlnită în cazul pierderii în greutate, poate fi ameliorată prin practicarea regulată a sportului. Mai mult, mişcarea îinfluenţează factorii de risc cardio vascular şi în general, menţine o stare psihică bună, motivaţională în procesul de pierdere a greutăţii. Persoanele care practică sport regulat au cea mai mare rată a reuşitei privind pierderea în greutate pe termen lung.
Arderea caloriilor în funcţie de tipul de activitate/15 minute (7)
-
Stat la calculator 26 Gătit 35 Badminton 95 Drumeţie fără bagaj 119 Călcat 62 Fotbal 129 Mers normal 78 Golf 83 Alergat (11km/oră) 188 Mers cu bicicleta (15 km/oră) 98 Tuns gazonul 110 Curăţenie 60 Înot 158 Ski (dat) 96 Ski (drumeţii) 140 squash 207 dans 50 tenis 107 Tenis de masă 66 volleybal 50 walking (mers pe jos) 78
c. Terapia – mâncatul este o activitate zilnică, de aceea acest comportament este adânc înrădăcinat în psihicul nostru. Mai mult chiar, comportamentul alimentar adult este de cele mai multe ori moştenit din copilărie, unele studii susţin ideea că şi tendinţa sau inclinaţia spre supraponderabilitate ar fi de asemenea moştenit din perioada infantilă. Aceste mecanisme precum şi multe alte aspecte sunt dezbătute în timpul terapiei şi înlocuite treptat cu obiceiuri sănătoase. De la început trebuie înţeles că obiceiurile alimentare (comportamentul alimentar) nu trebuie influenţate de factori externi. Odată cu stabilirea unor obiceiuri şi reguli alimentare clare, stabilirea unei diete şi unui program de exerciţii fizice, şi cu ajutorul unui specialist, pierderea în greutate poate fi realizabilă. De asemenea, este indicat ca aceste terapii să se desfăşoare în cadrul unui grup de susţinere, cu întâlniri periodice, cu schimburi de impresii şi experienţe, sub îndrumarea unei persoane de specialitate.
Însă, indiferent de tipul de dietă şi activitate fizică aleasă, indiferent de programul sau terapia urmată, motivaţia trebuie sa fie aceeaşi: nu urmărim să pierdem în greutate, ci să câştigăm în sănătate!
Autor: Gabriela Bagrinovschi
BIBLIOGRAFIE
(1, 2, 3, 4, 6) Ernährung und Stoffwechsel für das Berufliche Gymnasium – Dr. Stefan Dörr, Elvira Martin, Bildungsverlag Eins GmbH, Köln, 2012.
(5) Copyright 2001 Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg.
(7) Elmadfa, Ibrahim – Die große GU Nährwert Kalorien Tabelle, 1 Auftrage, Münschen, Gräfe und Unzer, 2007, S.67