Supraalimentarea compulsivă este un exemplu de comportament autodistructiv. Persoana care se manifestă astfel este conștientă de faptul că își pune în pericol sănătatea, dar continuă comportamentul autodistructiv, pentru că nu îl poate controla.
Ce este un comportament alimentar autodistructiv?
Comportament alimentar autodistructiv este orice acțiune legată de alimentație, care, în timp sau imediat, poate avea efecte negative asupra sănătății, stării de bine, calității vieții persoanei care îl manifestă și / sau asupra celor din jur.
Cum apar comportamentele alimentare autodistructive?
În general, comportamentele autodistructive (cum ar fi: abuzul de alcool, folosirea drogurilor, supraalimentarea emoțională) apar ca urmare a încercării persoanei de a reduce sau elimina o stare de disconfort, generată de probleme adesea neidentificate, ascunse în subconștient sau ignorate prea mult timp și nerezolvate [1]. Practic, în cazul în care comportamentul autodistructiv este supraalimentarea, persoana în cauză ajunge să asocieze hrana cu o stare de bine, chiar dacă temporară, stomacul umplut până la refuz oferind iluzia de „plinătate emoțională”.
Cum ajuți un adult care nu poate să controleze cât mănâncă?
În primul rând, trebuie să conștientizezi faptul că dorința ta de a ajuta persoana respectivă nu este suficientă pentru schimbare. Nimeni nu schimbă nimic, niciodată, în propriul comportament, dacă nu-și dorește cu adevărat acest lucru. Nu trebuie să te simți vinovat/ă dacă nu reușești să determini pe cineva să se comporte diferit, pentru că nu este responsabilitatea ta – faptul că încerci să ajuți este important, dar este tot ce poți, omenește, să faci pentru asta.
Așadar, pentru ca cineva să se schimbe, trebuie să treacă prin mai multe etape obligatorii:
- să conștientizeze comportamentul auto-distructiv;
- să dorească să schimbe ceva (cât de puțin);
- să caute activ să identifice cauza;
- să facă mici schimbări pe care le poate menține pe termen lung, fără efort prea mare;
- să elimine cauza sau măcar să rezolve o parte din problemele care generează comportamentul alimentar autodistructiv.
Nu-ți însuși lupta. În funcție de fiecare dintre etapele de mai sus, poți fi de ajutor prin atenție, validare, sprijin necondiționat, compasiune și respect. Nu transforma lupta persoanei respective în lupta ta, pentru că nu este – este umilitor și frustrant pentru un adult ca altcineva să-și asume responsabilitatea pentru o chestiune atât de personală. Arată că înțelegi dificultățile cu care se confruntă și că știi că nu-i este ușor.
Fii oricând disponibil să asculți. Multe dintre problemele omenirii ar dispărea dacă, pur și simplu, am face mai des efortul de a asculta ceea ce ni se împărtășește. A asculta înseamnă să lași persoana care vorbește să-și termine frazele și ideea și, prin gesturi, sunete și cuvinte, să arăți că ai auzit, ai înțeles ce ți s-a comunicat și că pricepi poziția vorbitorului (nu este necesar să fii de acord, doar să înțelegi și să arăți că ai înțeles). O mare greșeală este și aceea de a întoarce conversația asupra propriei persoane, oferind perspectiva proprie, fără ca aceasta să fie nevoia persoanei care se confesează.
Fii empatic și încearcă să rezonezi cu celălalt, nu să-i oferi soluții – nu de alta, dar cum te aștepți să poți oferi după cinci minute soluția perfectă persoanei care luptă cu problema respectivă probabil de mai mulți ani? Cum de ai impresia că persoana în cauză nu s-a gândit deja la ideea ta, la care tu te-ai gândit în cinci minute? Când oferi soluții atunci când cineva vrea doar să fie ascultat, deși intenția e aceea de a ajuta, rezultatul e negativ. Persoana respectivă se simte neînțeleasă, iar tu te simți inutil/ă.
Nu folosi tehnici de manipulare. Dacă faci pe cineva să se simtă vinovat, mai ales atunci când persoana în cauză este deja vulnerabilă (pentru că duce o luptă care este departe de a fi ușoară!), generezi o spirală vicioasă, care nu duce decât către regres și eșecuri repetate. Nu uita că problema de supraalimentare a fost declanșată (și întreținută) de un stimul emoțional, iar sentimentul de vină nu are nimic confortabil. Practic, riscul e ca problema să se adâncească, în loc să se rezolve.
Oferă-ți ajutorul dacă este solicitat sau dacă este oportun. Spre exemplu, dacă persoana în cauză ar vrea să mănânce mai sănătos, dar nu are timp să-și pregătească ceva potrivit (sau nu se pricepe), fie faci în așa fel încât să preiei anumite sarcini pe care le are, în așa fel încât să-i eliberezi măcar câteva minute (deci îi dai timp), fie îi pregătești chiar tu mesele sănătoase (suplinești lipsa de pricepere în ale bucătăriei).
Nu încurca! Dacă știi că persoana respectivă încearcă să slăbească sau să reducă alimentele nesănătoase, nu-i fă cadou ciocolată și nu-i aduce alune și pizza. Poți veni în vizită cu câteva fructe de sezon în loc de prăjituri sau cu lămâie și apă minerală în loc de sucuri cu zahăr sau băuturi alcoolice. Evită să mănânci de față cu persoana respectivă alimente la care știi că nu poate rezista – dacă locuiți în aceeași casă, poți mânca ce vrei tu la serviciu, iar dacă sunteți colegi, poți mânca dulciuri sau alte alimente problematice acasă.
_________________
[1] How to Help a Self-Destructive Partner (and What Not to Do) – Lisa Ferentz LCSW-C, DAPA, 09.02.2015 – PsychologyToday.com
